Atât am vrut doar să vă arăt de data asta: ceea ce am surprins în acest filmuleț. E și haios, dar și spune multe despre toată tematica autonomiei. Sper că nu sunt necesare explicații suplimenatare – cred că este suficient să vă uitați, și înțelegeți singuri.
Adaug totuși și alte elemente. Fiindcă filmulețul meu de astăzi a căpătat și valențe de actualitate, prin precipitarea evenimentelor.
PSD-ul aduce cenzura – pe seama noastră
Tocmai ieri a anunțat președintele interimar al PSD-ului, Marcel Ciolacu, intenția de a modifica regulamentul intern al Parlamentului, astfel încât să nici nu mai poate fi înregistrat în forul legislativ vreun act care să aibă ca obiect "schimbarea statutului de stat național, unitar și indivizibil al României". Trebuie știut din capul locului că această propunere este desigur altceva decât ceea ce pare. Și anume e o capcană întinsă guvernanților de acum.
În perioada în care PSD-ul era la guvernare, ducea tratative secrete cu UDMR-ul. Atunci, în schimbul unui sprijin și mai mare, pentru a trece multe decizii antidemocratice, dar favorabile PSD-ului, acest partid a promis sprijin pentru unele proiecte ale UDMR-ului. Un astfel de proiect a fost cel care viza autonomia teritorială, precum și cel având ca scop lărgirea folosirii limbii maghiare pe plan administrativ, în Transilvania. Desigur aceste proiecte n-au fost menite să fie și adoptate, erau doar făcute ca să genereze discuții în spațiul public, aducând astfel voturi UDMR-ului din partea maghiarilor. Niște mișcări manipulative doar, politicianiste, care nici măcar nu au avut ca miză punerea acestor proiecte în practică. Iar acum PSD-ul, descoperit fiind, încearcă să se salveze. Astfel, de data asta, propune ca unele proiecte legislative (care vizează tematica în cauză) să nici nu mai fie primite, înregistrate în Parlament.
Dedesubturile acestui demers antidemocratic sunt însă clare: PSD-ul nu mai e la guvernare, momentan nu are nevoie și nici nu are cum să se coalizeze cu UDMR-ul, ba mai mult, aceste partide se află tocmai în mijlocul unui scandal. Așadar PSD-ul vrea ca partenerul său de nădejde, adică UDMR-ul, să nu mai poată încheia alte acorduri secrete, cu alte partide, aflate la guvernare. Prin această propunere exclude deci înțelegerile secrete între PNL și UDMR, încercând să-i lase pe liberali măcar fără un fel de aliat (potențial, dar nedorit de PNL), care la o adică ar putea fi UDMR-ul.
Dacă liberalii vor fi de acord cu propunerea social democraților, au și intrat în capcană, semnând imposibilitatea de a mai încheia parteneriate politice, de sprijin, folosind ca monedă de răsplată tematica autonomiei. Iar dacă liberalii vor încerca să respingă propunerea lui Ciolacu, PNL-ul va fi ținta unor contraatacuri, din partea PSD, pe aceeași tematică.
Trecând peste toate acestea, peste interese, propunerea făcută de PSD e din start antidemocratică. Ba mai mult, e și periculos. De ce? Pentru că într-un stat de drept, cu parlament funcțional, nu închizi unele uși, în fața unor propuneri legislative, nu creezi impedimente în fața unor tematici, care ar urma să intre în procesul de legiferare. Dacă faci asta, ai tăiat din start din competențele elementare al parlamentului, ai introdus cenzura direct în sânul forului legislativ. Toate propunerile legislative care îndeplinesc criteriile formale, trebuie să fie discutate în parlament – sau dacă nu, intră la adoptare tacită – deci în nici un caz nu creezi situații care să îngrădească primirea unor propuneri de lege.
Suntem ca și ceilalți
Vedem deci un nou capitol din eterna și ieftină piesă de teatru. Cel prezent este doar capitolul actual, însă trebuie (sau ar trebui) să ne uităm întotdeauna în culise, de fiecare dată când se propune sau se propagă ceva – pentru că în majoritatea cazurilor conținutul oricărei propuneri politice e doar un paravan. În spatele căruia se ascunde cu totul altceva, mize complet diferite de cele comunicate către public.
De altfel tot așa se întâmplă în cazul oricărui partid – deci și în cazul UDMR-ului. Care (liniștiți-vă odată, dragi compatrioți români, și treziți-vă la realitate odată, dragi maghiari) nu luptă de fapt pentru autonomie, joacă doar tot acest teatru ieftin, inclusiv în această tematică, pentru a smulge voturile maghiarilor. Maghiari, care suntem manipulați până la sânge chiar și de partidele maghiare, adică UDMR, PPMT, PCM.
Ar fi bine ca noi, maghiarii din România să avem spațiul nostru politic mai curat, partidele noastre mai cinstite, și o coeziune deja legendară – dar nu e deloc așa. Suntem ca și ceilalți, avem organizații de aceași calitate, iar năzuința comunității – de altfel legitimă și logică – de a obține autonomie și alte drepturi specifice, au fost demult deturnate, tocmai de către partidele care la început erau menite să ne reprezinte. Acum ne manipulează doar, și trăiesc din noi.
"Hai, că asta deja chiar nu este o inițiativă politicianistă, de partid "... Mda, în afara faptului că tocmai este...
Iată un alt exemplu: tocmai acum se încheie o acțiune de strângere de semnături – care va eșua, de altfel, pentru că nu va fi atins numărul necesar de semnături în fiecare stat participant. Prin aceasta acțiune, formal, s-a vrut ca forurile europene să fie nevoite să se ocupe mai stringent de problemele minorităților naționale din UE. "Hai, că asta deja chiar nu este o inițiativă politicianistă, de partid, ci ține de interesele comunității noastre" – spuneau mulți cetățeni de bună credință, dar și creduli, din comunitatea maghiară din România. Nimic mai fals, nimic mai greșit. Tot așa o manipulare s-a dovedit a fi și această inițiativă. Foarte mulți nu își dau seama că partidele maghiare din România se întrec în diferite exerciții de imagine, doar pentru a obține cât mai multe voturi – numărul acestor voturi fiind de altfel în continuă scădere. Astfel chiar și inițiativele de talie internațională – ca de exemplu strângerea de semnături care tocmai se încheie – sunt folosite la noi exclusiv pentru interese de partid. De această dată cele două partide maghiare mai mici din România, PPMT și PCM (aflate deja în fuziune) au tras pentru această campanie, UDMR-ul stând mai mult deoparte. Cu o altă ocazie însă UDMR-ul a tras mai mult, sperând să obțină mai mulți susținători, când era vorba de strângerea de semnături Minority Safepack. Și atunci celelalte două partide mai micuțe erau cvasi dezinteresate, fiindu-le mult mai importantă latura de lupte dintre aceste partide, decât obiectivul declarat, internațional, propus de astfel de acțiuni.
Cam la fel stăm și cu autonomia teritorială, pe criterii etnice. Adică cetățenii ar dori așa ceva, însă nu mai sunt demult reprezentați de partidele lor, acestea din urmă fiind preocupate exclusiv de interesele lor, și afacerile lor cu partidele românești, și cu cele din Ungaria. Cauza autonomiei este deci, în aceste decenii, pierdută. Ea fiind deturnată cel mai mult tocmai de către partidele maghiare din România.
Autonomie, pe raft
Uitați-vă însă la acest raft, din filmulețul meu. Acolo vedeți un fel de autonomie, care este deja existentă. Și nu, nu vă arăt asta ca fiind ceva haios și/sau penibil – din contră: e ceva normal și funcțional. Exemplul de acolo, de pe acel raft din Kaufland arată cum ambele părți pot câștiga câte ceva din statutul lor natural: produsul maghiar din Secuime se vinde ca o specialitate, pentru români, iar ca ceva prietenos, celor maghiari. În timp ce firma producătoare își face bani din asta, la fel câștigă și România, din punct de vedere economic, și – da – și cultural.
Tot așa funcționează orice autonomie – în orice țară care își dă seama de ce are de câștigat din acordarea statutului respectiv pentru comunități, iar de pierdut nu are cam nimic. Da, vorbim de autonomie teritorială, și iarăși da, pe criterii etnice. Sau haideți să adăugăm totuși că se pot pierde prin asta o bună parte din tensiuni, precum și un instrument des folosit de ațâțare și manipulare.
Și mai e și foarte bun. Aici mă refer la acel burduf afumat, de pe raft. A, dar nu numai: sigur că mă refer și la autonomie, care se vede și ea, pe acest raft.
