Blogosz

MESE NINCS.

Și totuși, să nu zburdăm prea tare....

2015. június 15. 13:23 - BlogoszEditor

Ar fi o greșeală să concluzionăm prea în profunzime situația noastră din faptul că, și a doua oară a eșuat referendumul de unificare dintre orașul reședință de județ și Sînmartin. Doar v-aș atenționa, să nu o deducem tocmai concluziile greșite, cum cea de genul ”maghiarimea a devenit un factor ce nu poate fi ocolit de acum încolo”, dar nici aceea că, ”am demonstrat-o” că una, și alta. Pentru că... nu e așa.

Se cunoaște faptul că odată cu fuziunea celor două localități pentru maghiari nu le-ar fi fost favorabil rezultatul, fiindcă unirea – adică, alipirea Sînmartinului cu populație majoritar românească – ar fi scăzut cu 1% procentul maghiarilor orădeni. Așa că, o parte din votanții maghiari (probabil majoritatea dintre ei), tocmai de aceea au și rămas pe dinafara exprimării votului deja la prima încercare a referendumului. Apoi, nici cu ocazia celei de-a doua încercări nu au prea votat – în cadrul unui proces electoral, de altfel, organizat la limita legalității. Este însă clar că, prin aceasta maghiarii au contribuit la eșecul tematicii în cauză. Noroc că mai avem atâta din bazele democrației că nu se pot realiza statistici pe naționalități (fiindcă, ce noroc, nu este cum să se redacteze așa-ceva), astfel că, nu avem date concrete, însă, putem intui din diverse informații, trend-uri și putem deduce și logic. Din acestea din urmă reiese că majoritatea maghiarlor au gândit și s-au comportat exact la fel, adică au boicotat votarea. Un alt segment pur și simplu nu a fost interesat deloc, ceea ce nu este boicot, și nu este vreo atitudine colectivă exprimată pe criterii de naționalitate, ba mai mult, nici nu poate fi categorisită ca acțiune, ci doar simplist, obișnuita indiferență și pasivitate a electoratului. Toate acestea, pentru cea de-a doua rundă au influențat și mai puternic rezultatul, căci au lipsit doar 3325 de voturi pentru ca referendumul să atingă pragul de valabilitate, și să poată demara procesul de fuziune. Ceea ce în fapt, înseamnă că opțiunea comunității noastre a avut o greutate însemnată. Și în această conjunctură, într-adevăr am influențat verdictul problemei în cauză. Notez totuși faptul că maghiarii au avut o influență sporită de data asta și din cauza că nici românii în marea lor majoritate nu au fost interesați de subiect, și nu au mers la vot. Așa că totul a devenit foarte strâns, și atingerea pragului necesar pentru validare era pe muchie de cuțit, adică orice vot a căpătat o importanță sporită, respectiv a contat mult și lipsa acesteia - adică, și voturile sau "nevoturile" comunității maghiare.

Dar, atât. Căci, comunitatea maghiară poate fi ocolită și în continuare, în orice altă situație. În acest caz, am avut o situație aparte, pentru că așa a fost să fie constelația. Însă nu este nicidecum "o învățătură zdravănă" pentru nimeni, nu am dat nici o "lecție" nimănui, și nici nu ne putem aștepta ca după acest boicot să primim de acum încolo mai mult și să ne fie acordată o atenție mai sporită, ca și comunitate, nici vorbă de așa-ceva. Politica și procesul de luare a deciziilor efectiv nu funcționează în acest mod. Ba mai mult: dacă cineva vrea să concluzioneze sub o formă sau alta în privința comunității maghiare ceva din toate acestea, concluzia va fi, într-o măsură considerabilă chiar acel tip de gândire că data viitoare trebuie să fie și mai atenți, în ce mod și prin ce strategie vor putea fi ocoliți maghiarii. De asemenea trebuie să înțelegem odată că politicul se gândește în comunități doar în situații limită: hai să vedem odată că politica și politicile sunt formate de negocierea dintre grupări de interese mici, astfel că rămâne doar la un nivel de concepție romantică și populară ideea potrivit căreia politicul se ghidează după interesele unei counități.

Deci, despre asta cam atât. Desigur, din această situație concretă și mai specială am stors ce era de stors, am făcut tot ce s-a putut, nu voi contrazice această ipoteză.

Iar pe de altă parte, chiar nu prea cred maghiarii ar fi prioritare pentru cei din conducerea administrației orașului. Probabil momentan se gândesc mult mai profund, de ce nu au reușit să mobilizeze mai bine majoritatea românească. Cred că aceasta este prioritar legat de subiectul nostru. Iar dacă tot am ajuns la acest punct, aș mai aminti faptul că mai există o altă concluzie falsă ce se oferă însă singură pe tavă, anume că dublul eșec al referendumului ar fi un protest al locuitorilor față de primarul Ilie Bolojan. Aceasta este enunțată – în afară de unii cetățeni ce gândesc absolut superficial – de opoziția politică. Dar nu au dreptate. Chiar cei care nu-l suferă dintr-un oarecare motiv ar fi făcut o prostie să nu contribuie la reușita acestui referendum, doar fiindcă inițiativa îi aparține lui. Această tematică este oricum cea mai inadecvată pentru ați etala protestul. Și în cazul românilor principalul motiv a fost acel element simplu – dar mult mai greu de explicat – al dezinteresului și pasivității. (Iar printre cei care nu au ieșit la vot le mai avem totuși și pe aceia care nu-l agreează pe edil, și aceia care au fost marcați mai puternic de anti-campania unor partide, respectiv cei care nu doreau activ această fuziune, dar niciuna nu a fost atât de pregantă pe cât indiferența). Cel mult putem spune că Bolojan a primit un semnal (în fond, din pricina celor două runde, două semnale) potrivit căreia puterea sa de mobilizare și simpatia față de el nu mai este atât de mare pe cât a fost odinioară. Dar până la urmă această eroziune este ceva absolut natural în orice situație de acest gen.

(Și, mai este încă ceva, care îmi tot revine ca un ecou. Deja atunci mi-a atins timpanul vorba primarului Bolojan, de la conferința de presă în care în urmă cu câteva săptămâni spunea că se va relua procesul de votare în Oradea. Atunci, printre altele a spus: ”Le vom explica oamenilor, din nou, care sunt motivațiile principale pentru dezvoltarea orașului, pentru că eu nu vreau să fiu cu orice preț primarul municipiului Oradea. Eu îmi doresc ca primar să fac tot posibilul ce îmi stă în putință pentru dezvoltarea acestui oraș. Dar pentru asta e nevoie de infrastructură”. Ei-ei. Să fluturi posibilitatea demisiei, chiar este neobișnuit. Dar, atunci le-am cam și lăsat pe lângă ureche, ”cu siguranță este doar discurs de campanie, și cu aceasta doar pulsează”. Cât de curând vom vedea dacă au avut greutate acele cuvinte sau a fost doar un element al campaniei, și gata. Și chiar dacă varianta asta, adică cea din urmă e valabilă, după derularea evenimentelor, deja tot citatul de mai sus sună cam altfel.... Dar, asta le-am spus așa, numai ca fapt divers, fiind sigur că va rămâne în funcție).

Astfel că, am avut un referendum și jumătate - și atât. Să nu cădem în exagerări. Să le lăsăm exagerările în seama celor care tot explică rezultatele în funcție de propriile interese politice.

Szólj hozzá!

A bejegyzés trackback címe:

https://mesenincs.blog.hu/api/trackback/id/tr807549354

Kommentek:

A hozzászólások a vonatkozó jogszabályok  értelmében felhasználói tartalomnak minősülnek, értük a szolgáltatás technikai  üzemeltetője semmilyen felelősséget nem vállal, azokat nem ellenőrzi. Kifogás esetén forduljon a blog szerkesztőjéhez. Részletek a  Felhasználási feltételekben és az adatvédelmi tájékoztatóban.

Nincsenek hozzászólások.
süti beállítások módosítása